3 milioane de romani absenti acuza

Intr-adevar, fara drept de apel, cea mai mare crima politica si morala de care ar merita acuzati foarte lesne ministrii muncii din ultimii ani rezida in fortarea unei emigratii economice fara precedent raportat la numarul de locuitori in Europa…(Nu are rost sa intru aici in prea multe detalii pentru ca se cunosc, inclusiv ca recent demisa mana dreapta a premierului BOC, madame ANDREESCU, a organizat inca din vremea ministeriatului lui Marian SARBU o veritabila filiera, drenata prin firme private, spre a profita de scurgerea respectiva de creiere si de brate de munca).

Asadar, daca aveau un plan mai diabolic de de-populare si tot nu le iesea asa de bine. Sigur, alungarea romanilor din Romania a fost insotita de toate dramele sociale imaginabile. La exercitiul dement la care s-au dedat acesti ministri  in a provoca aceasta de-populare s-a adaugat si infantilismul majoritatii tacute a celor in cauza care au persistat in “morala de sclavi”, analizata profund de marele psihiatru si psihanalist Ion VIANU, fiul celebrului profesor de literatura …Decat sa-si asume rolul de cetatenia ctivi europeni, au persistat sa se ghideze dupa fanariotul principiu “capul plecat sabia nu-l taie”. Acum, odata cu criza financiara din Occident, capetele au mai inceput sa si cada la propriu pe acolo…

In Romania, care se auto-proclama Stat de drept, dar este o caricatura de democratie (demo-cratura, cum e  denumita in literatura politologica), nu s-ar putea vorbi despre flexibilizarea circulatiei persoanelor sau a accesului la alte piete ale muncii. Asta s-ar intampla daca ar exista o circulatie fireasca, in dublu sens, cu schimbari palpabile si rezultate pentru mai profunda integrare economica a Romaniei in Piata Unica Europeana. La noi, a fost doar o brutala spalare pe maini a guvernantilor de proprii cetateni, o dizolvare treptata a institutiilor protective ale Statului si o barbarizare de supravietuire, in ultima instantza. In marea majoritate, persoanele care au plecat nu au ajuns sa-si perfectioneze abilitatile, sa-si continue studiile,sa valorifice noi oportunitati reale. S-au deprofesionalizat, au facut mai mult muncile refuzate de cetatenii tarilor de adoptie etc.

Exista destule paragrafe proclamative in Constitutia Romaniei – mai ales cel referitor la dreptul la o viata decenta, care i-ar reveni ca responsabilitate Statului (cata vreme se revendica de la titulatura de “economie sociala de piata” a UE!)- , care pot servi oricand drept capete de acuzare a celor care au favorizat direct sau indirect aceasta de-populare, inclusiv Legea raspunderii ministeriale.  De ce oare numeroasele federatii sindicale, mai ales, nu se constituie in parte civila pentru a reclama si a cere daune materiale si morale pentru aceasta situatie in care guvernantii din ultimii 12 ani, incepand cu Adrian Nastase, i-au adus pe romanii care au fost condamnati la emigrare cvasi-fortata ?

Este momentul faptelor, mai mult decat oricand, nu al vorbelor frumoase. Doar o reasezare a ierarhiilor de valori si o schimbare adanca a modului de recrutare a liderilor din politica si administratie, complet transversal fata de Parlamentul actual, mai poate cumva da o sperantza de redresare.