Romania inapoi romanilor – fara (noi) populisme

_ Mod de intrebuintzare a sanselor oferite de Piata Universitatii –

Ceremoniile de ieri ale investirii (discursuri, vot, discursuri la Cotroceni, prima sedintza in prezentza fostului prim ministru BOC) dlui Ungureanu au accentuat sentimentul de deja vu si de deja- (pre) connu. A spus-o chiar si Presedintele Statului: numele noului titular era demult cunoscut, el agreease, mai ramasese doar alegerea momentului meteo -politic al consfintzirii.Ulterior, dl BOC a ramas la fel de vizibil si de implicat, secondandu-l indeaproape pe dl MRU. Oare chiar era nevoie de atata tapaj doar pentru aceste schimbari mai mult scenografice/de culise ? !?

Geniala sau execrabila, prestatia liderului PSD, ma tem ca nu poate constitui decat tot un motiv de bifare a unor “dezagreabile realitati”, cum le numea cineva, care atesta atat ramficatiile trans-partinice/partizane ale potentatilor ce isi impart acum fotoliile Parlamentului, cat si extrema precaritate a actului politic, a discursului public si a demersurilor de modernizare administrativa prin (re)venirea la Putere a oamenilor din prim planul televiziunilor, fie ca se cheama Ponta/Nastase, Antonescu/Tariceanu sau “Dan Diaconescu OTV” …

In absentza unei atitudini ferme si concertate a personalitatilor de valoare care mai exista in tzara, nu se va putea produce ca prin farmec nicio magie care sa raspunda macar intr-o anumita masura solicitarilor Pietei, sa duca la detensionarea conflictului social generic, sa alunge de la butoane grupurile de putere instalate prin complot in 1989, sa genereze o alternativa pragmatica de management a tzarii, dincolo de imensul amatorism si teribila impostura solidificata intre timp …

Programul de transformare ar putea si ar merita sa se cheme cam asa: “Dati inapoi Romania romanilor !” La el, ar fi necesar sa adere mai ales comunitatea oamenilor de afaceri si din clasa de mijloc, cata mai este, care nu au facut deja pactul cu moravurile fanariote tipic dambovitzean – mioritice (peschesuri, slugarnicii, firitiseli, pare, maziliri etc).

Este vadit ca orice continuitate cu actuala configurare din Parlament sau din meniul tv-urilor va implica tot atata drama, damnare pentru sclavii resemnati care suntem. De aceea, iata cele cateva prioritati pe care le sugerez ca fezabile pur si simplu pentru ca Statul roman sa nu se dizolve de tot si sa iasa din Istorie :

1. Acceptarea unui Guvern de Salvare a Sperantzei, format doar din experti romani din tzara si diaspora pentru o perioada de minim 10 -12 luni pentru a se dovedi ca poate exista si o buna guvernabilitate l asupra “indisciplinatuuil” popor roman. Am sugerat deja numele de personalitati potentiale.

2. Inceputul reformarii scenei si spectrului partinic pentru combaterea partidocratiei ereditare ce s-a instaurat in Romania, printr-o veritabila coagulare de noi aliantze majore, in special cu sprijinul mediului de afaceri care nu este in intregime  compromis sau corupt .

3. Solicitarea expresa de catre Societatea Civila ca Reprezentantii Casei Regale, inrudita cu toate marile monarhii constitutionale respectabile din Europa, sa fie mediatoare si sa sprijine cat mai activ eforturile de clarificare si de imprimare a decentzei si sobiretatii in viata publica/politica.

4. Repunerea pe tapet a alegerii formei optime de guvernamant in Romania, plecand de la tendintele si aspiratiile actuale ale poporului roman.

5. Readucerea in spatiul public ca voci autoritare – care sa explice si motiveze Schimbarea – a marilor luptatori contra sistemului fostei Securitati, de genul unora personalitati necompromise precum: Dorin Tudoran, Liviu Antonesei, Dinu Flamand, Marius Enachescu, Mihaela Mihai, Neculai Constantin Munteanu si atatia altii …

6.Refacerea puntilor de echilibru si a purtarii dialogului social pe principiii si prin reguli clare si ferme intre segmentele mari de populatie si de interese, pentru a se reface canalele de inter-comunicare in special cu miscarea necorupta deja a sindicatelor, cata mai exista, si cu reprezentantii credibili ai mediului de afaceri .

7. Formarea unei teribile presiuni sociale pentru a se face transparent in mod real si viabil (ne-amatorist) sistemul de accesare si implementare a proiectelor realizate din fondurile destinate de Uniunea Europeana, inclusiv prin de-politizarea si privatizarea cel putin partiala a mecanismelor de management.

Sunt chiar foarte convins ca numai asa o sa ne mai ajute Dumnezeu pe toti, nu doar pe consumatorii de sampanie festiva de la Palatul Cotroceni.