Cand a publicat Dna Ana BLANDIANA in 1982 in revista AMFITEATRU poezia cu motanul maidanez ARPAGIC, care intruchipa metehnele cuplului prezidential de atunci, iar poeta a fost interzisa si practic izolata social, mi-a fost f rusine, atat de rusine incat am rostit: “nu ne putem considera nici macar un popor vegetal”. Am spus asta cu voce tare, in redactia unde colaboram, simteam ca nu mai are rost sa-mi fie frica, deja nu mai imi pasa pur si simplu de viata mea…A aflat toata lumea care trebuia sa afle pentru ca il aveam un fel de sef pe poetul Grigore ARBORE, i se spunea “Capitanul”, ma proteja mult, dar ulterior a devenit consilier prezidential al dlui ILIESCU dupa 1990 …
Acum, am sentimentul ca umilirea colectiva e mult mai dureroasa, neputintza de a reactiona mai cronica si orizonturile europene, morale mult mai fara deschidere, fara spargeri de nori in cenusiul generalizat …Arpagic a murit, traiasca Arpagic ! …
Nu mai gasesc nici macar un copil care sa strige pe strazi, neauzit sau neluat in seama de nimeni: “Imparatul e gol !”, “Opriti circul !”
Sa ne fie rusine !!!