Plimbarea pisicii moarte nu (mai) e sport european !

– sau cu ce se aleg romanii dupa MCV –

Ca romanilor nu le plac regulile pe care ei insisi le-au acceptat sau negociat initial s-a putut vedea inca o data, in mod zdrobitor, cu ocazia polemicilor de presa in jurul Raportului Comisiei Europene asupra Justitiei si Afacerilor Europene (denumit protocolar de verificare si cooperare, in fond unul de monitorizare si evaluare). Era de asteptat ca faimosii nostri condeieri sa prefere postura nombrilismului post- fanariot, in locul unei evaluari paralele, lucide, co – responsabile. Majoritatea provin, evident, din scoala de presa a CC al UTC si nu vad cum ar fi putut reactiona realist …

Sa spunem ca acele critici ale Comisiei Europene contra presiunilor prin mass media contra Justitiei nu sunt intrutotul justificate …si chiar nu sunt ! Foarte straniu insa pare, la prima vedere, cum comilitonii cu pricina nu descopera faptul ca Raportul a criticat dintotdeauna constant relatia dintre politicieni si judecatorii romani, independent de cine s-a aflat la Palatul Victoria. Sa ne reamintim, in cazul c-am fi uitat ca – in toate situatiile – Comisia ramane un gardian al respectarii tratatelor pe care si Statul roman le-a semnat si nicidecum nu pune problema in termeni pro sau anti Iulia Motoc sau Monica Macovei. Numai unii, putini dintre noi nu vor sa accepte aceasta evidenta. Deranjant este insa faptul ca aceeasi Comisie a fost permanent mult mai indulgenta cu derapajele din trecut ale grupului din jurul Presedintelui sau imperturabilui sau prim ministru, “constitutionalist sadea”, dl Emil BOC.

 In realitate, in absenta unui lobby politic si institutional eficace la Bruxelles, oficialii romani nu au fost in stare sa contracareze partialitatea sau inconsistenta unora dintre acuzatii si atunci lor le vine mult mai usor sa vitupereze contra unei Comisii pe care incearca sa o minimalize sau banalize in mod inutil si disproportionat de puternic. Tactica – pe care pare sa o imbratiseze mai mult grupul din jurul actualului Presedinte al Senatului – nu da semne ca va da roade. Anume, transformarea politicienilor sau a presei din Romania din acuzate in acuzatori. O fi functionat asta pe vremea adolescentei lui Ceausescu, asa cum reiese din relatarea de presa a scriitorului Eugen Jebeleanu, dar nu mai suntem in Europa anilor 30- 40 , ci pretindem , cel putin, ca dorim o Europa tot mai solidara si mai unita . Pozitia adoptate oficial de sotia sa la tv pare mult mai pragmatista, semn ca, uneori, “cabinetul 2” e de preferat!

 In realitate, Statul roman ar fi trebuit sa convinga practic ca doreste nu sa continue sa se fanariotizeze, satrapizeze sau baronizeze, ci sa duca la bun sfarsit procesul de modernizare/europenizare pentru care se angajase la Luxembourg, in momentul semnarii Tratatului de Aderare. Din acest unghi de vedere, avem cel putin trei critici asupra modului in care Comisia Europeana a gestionat relatia cu Statul roman dupa aderare:

• a fost mult prea conformista si ingaduitoare pe fond si s-a axat mai mult pe acuze superificiale cu privire la respectarea dreptului si practicilor europene in Romania, ceea ce nu a fost deloc in masura sa stimuleze un proces de transfmare pragmatica nici a realitatilor, nici a mentalitatilor din Romania;

• a debalansat favorabil, ani de-a randul, evaluarile in sprijinul anumitor institutii, precum DNA si ANI, indeosebi, in loc sa identifice mijloce de presiune dinspre Bruxelles in special direct catre Palatul Cotroceni, ce-si asumase atat ducerea la capat a reformelor, cat si costurile politice ale acestora asupra propriei credibililtati si imagini;

• a conferit indreptatire instinctiv mult mai mare unor personalitati – mai ales din randul euro parlamentarilor – precum Monica Macovei, de pilda, in loc de Renate Weber sau Alina Vadeanu, fara sa mentina o monitorizare si o presiune adecvata asupra a ceea ce se intampla si in ograda foarte permeabila la discretionar si hiper birocratism a magistratilor insisi, in special a conducerii CSM.

 Acum, evident, la momentul decontului, tot contribuabilii platesc factura celor 8 ani de degringolada institutionala din Romania, in care toate partidele si multi intelectuali au avut partea lor de raspundere. Un gest de detasare, spre amurg de epoca Basescu, al scriitorului Mircea Cartarescu, nu mai poate convinge pe nimeni de autonomismul clamat, dupa ce ani de zile alimentarea cu finantari si sinecuri s-a facut cat se poate de unilateral.

 Pe toate planurile, problemele Statului roman sunt structurale, nu doar in economie … Dar in loc ca macar gazetarii sa aiba o pozitie auto evaluativa si corectiva in relatia cu UE prefera, din nou, sa fie ascuns gunoiul sub pres si sa exonereze pe patronii lor cu mult prea marcat iz politic de putere, in indiferent ce barca s-ar afla. Acest gen de plimbare a pisicii moarte nu va face decat sa mentina stagnarea din tara, sa intarzie si mai multe reforme de adancime, sa favorizeze o re – credibilizare a domniei Legii ( rule of Law) si a europenizarii treptate a Statului.

 Pe de alta parte, este clar ca Raportul se arata necrutator nu cu jurnalistii ca persoane , ci cu lipsa de reglementare clara asupra patronilor/actionarilor de presa, care de multe ori cumuleaza toate rolurile: patroni de trust, jurnalisti, oameni de influenta (cel putin) partinica. Sunt aceiasi de vreo 23 de ani incoace la fel de nocivi, pe indiferent ce gheata ar patina, facand parte din generatia pe care o numim de obicei a lui Ion Cristoiu, Rosca Stanescu, Horia Alexandrescu, Cornel Nistorescu etc. Aici, Comisia cere ca practicile si standardele sa se schimbe radical, sa nu fie sugrumate tocmai libertati fundamentale pe care acestea organisme de presa pretind pompos ca le-ar apara, cand de fapt au un clar rol de manipulare, confuzionare si diversiune sistematica in relatia cu opinia publica.

 Probabil insa ca pana nu vom depasi extrema polarizare a spectrului partidocratic de azi, limitele de viziune si strategie pe care ni le-au conceput corifeii fostei Securitati nu ne vom putea emancipa nici ca Stat de drept, nici ca si cetateni. Evident, o glisare a magistratilor dintr-o directie in alta nu ar fi nici ea benefica. Servilismul de casta al conducerii Justitiei a fost destul de bine conservat si in cursul anilor “de aur” Macovei – Morar – Kovesi, numai ca, se pare, Comisia prefera acea abordare mai dinamica, macar, decat “imobilismul reformist” , dar semet – impulsiv pe care se pare ca l-ar arbora cealalta Mona, devenita acum influentul ministru al Justitiei. In acest sens tocmai, daca ar exista o libertate si un pluralism real al presei , ar fi fost de asteptat ca acele cateva constiinte jurnalistice mai echilibrate care au mai ramas sa faca un front comun pentru o de – mogulizare pe model asiatic/fanariot a mass media, pe care o reclama pe drept cuvant Bruxelles-ul.

La randul sau , Comisia ar fi cazul sa-si impuna o atitudine mai putin partinitoare si formalista, care sa conduca la rezultat scontat: si elevul neascultator al Europei – Romania- sa se dea pe brazda, sa invete bunele maniere si nu cu “excursii la bulivar” sa fie momita, ci cu necesitatea de a ramane in front, a primi si a cheltui eficient banii UE alocati, a deveni nu o fantosa rosiatica, ci o tara pe propriile picioare! Pentru asa ceva, nu mai avem nevoie in continuare de docili continuatori ai dlor Petre Roman, Cosmin Gusa, Radu Campeanu sau Emil Boc and Comp, ci de cu totul alta abordare, viziune si asumare din partea tuturor actorilor implicati, inclusiv al cetatenilor contribuabili . Detinem cateva modele de buna gestionare si guvernanta, chiar si la nivel national, chiar daca ne prefacem ca nu le observam: Mugur Isarescu la BNR, Ionel Haiduc la Academia Romana, Principele Radu la Casa Regala. De ce sa nu ne inspiram din asemenea modele ?

 Un fel de apel la final, de bun simt catre domnii jurnalisti “de- reglementati” : preferati sa nu mai amenintati Comisia Europeana cu asalturi de tip Moncada la Bruxelles, veniti cu picioarele pe pamant, realizati decalajele jenante care ne separa inca de standardele propuse la nivel comunitar, militati pentru reflectie, decenta, toleranta, faceti un prim gest de penitenta pentru toate deraierile logice si partizanale din ultimii ani, alegeti-va lideri de breasla care sa va reprezinte cu adevarat – nu stafii ale vechiului regim, puneti-va cu adevarat in serviciul cetateanului roman a carui conduita sa i-o influentati, nu naivitate sa i-o manipulati, manifestati-va ca adevarati europeni in secolul XXI !